Kiss the Rain - Yiruma

ANTONIO VIVALDI - Toamna - "Anotimpurile"

Toamna...

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
că or să-mi creasca aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

(Lucian Blaga-Emotie de tomna)

Am invatat...:)

Am invatzat ca nu potzi face pe cineva sa te iubeasca ... tot ce potzi face este sa fi o persoana iubita , restul depinde de ceilaltzi.
Am invatzat ca oricat mi`ar pasa mie ... altora s`ar putea sa nu le pese...
Am invatzat ca dureaza ani sa castigi incredere shi doar cateva secunde s`o pierzi
Am invatzat ca nu conteaza CE ai in viatza ci PE CINE ai
Am invatzat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altzii mai bine sa faca .. ci cu ceea ce potzi sa faci tu
Am invatzat ca nu conteaza ceea ce li se intampla oamenilor ... ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatzat ca oricum ai taia ... orice lucru are 2 fetze
Am invatzat ca trebuie sa te despartzi de cei dragi cu cuvinte calde ... s`ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi ...
Am invatzat ca potzi continua inca mult timp .... dupa ce ai spus ca NU MAI POTZI
Am invatzat ca eroii sunt cei care fac ce trebuie , cand trebuie , indiferent de consecintze
Am invatzat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat , dar nu am dreptul sa fiu shi rau
Am invatzat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar shi la distantza ... iar asta e valabil shi pentru iubirea adevarata
Am invatzat ca , daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu ... nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul
Am invatzat ca indiferent cat de bun itzi este un prieten ... oricum te va rani din cand in cand ... iar tu trebuie sa`l iertzi pentru asta
Am invatzat ca nu este totdeauna de ajuns sa fi iertat de altzii ... cateodata trebuie sa invetzi sa te iertzi pe tine insutzi ...
Am invatzat ca indiferent cat de mult suferi , lumea nu se va opri pentru durerea ta
Am invatzat ca oamenii la care tzii cel mai mult , itzi sunt luatzi prea repede
Am invatzat sa iubesc , ca sa pot fi iubit
Am invatzat cca o persoana care este dragutza cu tine , dar se poarta urat cu chelnerul , NU este o persoana dragutza(foarte important ... fi foarte atent la asta ... nu exista exceptzii)
Am invatzat ca cel mai bine e sa fi om , nu sa te gandesti mereu cum sa profiti de unul sau de altul
Am invatzat ca daca vrei sa ai ceva trebuie sa luptzi shi sa mergi inainte fara sa te uitzi , sa ceri aprobarea celor din jur
Am invatzat sa ma bucur de fiecare zi ca shi cum ar fi ultima
Am invatzat ca increderea se castiga
Am invatzat sa accept
Am invatzat sa traiesc
Am invatzat ca daca`i ajutzi pe altzii din tot sufletul , primesti inzecit inapoi.

---

TEMA T.I.C -Vacanta de vara

5 iulie:Astazi am inceput tema la TIC si pentru inceput pot spune ca este destul de greu, deorece nu am mai lucrat pana acum in acest mod, dar cred ca daca ma voi stradui foarte mult cu siguranta voi reusi.

6 iulie:astazi am lucrat in continoare la site-ul pe care de facut.

In curand VACANTA.........:)

Inlantuit

De ce plangi suflet pur? De ce lacrimezi fara oprire?
Viata ar fi frumoasa daca nu ar exista persoane care ti-ar face-o imposibila de trait. Ma simt ca si cum oboseala psihica si fizica si-ar fi pus amprenta pe sufletul meu, pe inima mea mica si pe corpul meu firav. Simt cum totul se prabuseste in jurul meu, acoperisul s-a darmat si tot ce pot face acum este sa privesc stelele ce pazesc luna. Incerc sa imi pun o dorinta dar ma razgandesc... ma razgandesc pentru ca stiu ca totul este pierdut. Ma uit imprejurul meu si nu te mai vad. Candva erai langa mine, ma protejai, cand ma luai in brate toate problemele dispareau pentru un moment, eram fericita, eram in siguranta dar acum nu mai mi-a ramas nimic. Tu nu mai esti, ai disparut incet incet, ai renuntat a mai avea grija de mine, ai renuntat la mine, ai devenit las iar acum ma trezesc singura, fara nimic care sa ma tina in viata. Sufletul nu mai are de ce sa lupte, inima nu mai are de ce sa bata, sangele spera ca va iesi din aceasta inchisoare. Totul se zbate sa iasa din acest trup lipsit de viata, lipsit de dorinte, lipsit de ...tot. Nu exista nicio dorinta de a apuca ziua de maine, nu mai exista putere si motiv pentru a lupta. Privesc din nou spre cer si luna imi zambeste fals, incearca sa imi dea putere si incredere in mine dar nu reusesc sa o inteleg. Nu inteleg de ce face acest lucru. Stelele clipesc ca si cum mi-ar da de inteles ca totul va fi bine si curand calea si viata se vor lumina, bucuria va intra in suflet si inima isi va relua vitalitatea si culoarea. Lacrimile incep sa imi curga incet incet devenind in scurt timp de neoprit. Sufletul se rupe in doua, ma simt sfarsita si imi doresc ca acest chin sa inceteze odata pentru totdeauna indiferent de modul in care acest lucru s-ar intampla. Picaturi de ploaie incep sa cada, imi ating trupul invaluindu-l ca o mantie. E bine ca odata cu aceasta ploaie lacrimile nu se vor mai vedea... chiar daca nu e nimeni care sa ma vada. Stiu ca trebuie sa fiu tare dar nu se mai poate. Cad in genunchi si ma simt ca si cum as fi prinsa in lanturi. Incep sa urlu spre luna ca un lup infometat... numai ca eu urlu de durere si dezamagire. Cat va mai dura acest chin? Oare te vei intoarce la mine vreodata? Oare iti pasa de ceea ce simt si starea in care ma aflu acum?

Cand ai nevoi de dragoste...

" Când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.

când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.

când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.

când eşti la pământ cine se interesează de tine?

cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.

poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,

nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.

fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,

fii iubita mea permanentă.

hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.

să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.

când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.

când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte."

Mircea Catarescu - Cand ai nevoie de dragoste

 

 

 

Cand ai nevoi de dragoste...

" Când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.

când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.

când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.

când eşti la pământ cine se interesează de tine?

cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.

poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,

nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.

fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,

fii iubita mea permanentă.

hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.

să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.

când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.

când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte."

Mircea Catarescu - Cand ai nevoie de dragoste

Vacanta de Paste

Aceasta vacanta a fost foarte frumoasa, deoarece a reprezentat o relaxare dupa o perioada de timp obositoare.Sarbatoaarea Invierii Domnului m-a ajutat sa imi fac ordine in ganduri, sa inteleg faptul ca viata  este asemenea unui tren in care urci odata cu nasterea ta, si pe parcursul calatoriei poti avea parte de foarte multe intamplari mai mult sau mai putin frumoase, insa fiecare are rolul de a ne invata ceva.

PASTE FERICIT!!!!

Sufletul indragostitului

Sunt ochii îndrăgostitului
Vinul sufletului şi hrana inimii.
Sunt un trandafir.
Inima mi se deschide la răsărit,
Iar fecioara mă sărută
Şi mă aşează la pieptul ei.
Sunt casa adevăratei bogăţii,
Obârşia plăcerii
Şi începutul păcii şi liniştii.
Sunt zâmbetul cald pe buzele frumoase.
Când tânărul ajunge la mine, uită de osteneală
Şi întrega-i viaţă se transformă
În realitatea viselor plăcute.
Sunt exaltarea poetului,
Revelaţia artistului
Şi inspiraţia muzicianului.
Sunt altarul sfânt din inima unui copil,
Adorat de buna sa mamă.
Mă înfăţişez inimii care plânge,
Fug cât mai departe de poruncă,
Iar plinătatea mea urmează dorinţa inimii;
Ea fuge de vorbele goale ale vocii;
I-am apărut lui Adam prin Eva,
Şi exilul i-a fost soarta;
Totuşi, m-am arătat lui Solomon
Iar el a tras înţelepciune din prezenţa mea.
I-am zâmbit Elenei şi ea a distrus Tarwada;
Totuşi, am încoronat-o pe Cleopatra
Şi pacea a domnit peste Valea Nilului.
Sunt precum vremea – construiesc azi
Şi distrug mâine;
Sunt ca un zeu care creează şi nimiceşte;
Sunt mai dulce decât suspinul unei violete;
Sunt mai puternic decât urletul unei furtuni.
Darurile nu mă ispitesc;
Despărţirea nu mă descurajează;
Sărăcia nu mă urmăreşte;
Gelozia nu-mi tulbură conştiinţa;
Nebunia nu-mi şterge prezenţa.
O, voi ce căutaţi, eu sunt Adevărul,
Adevărul pe care îl căutaţi;
Sunt adevărul vostru în căutare şi primire,
Iar manifestarea mea va depinde de voi.

Kahlil Gibran

O picatura de suflet...

Mi-e teamă să pășesc în noapte şi-n vis din nou să îmi pătrunzi,
Mi-e drag să te visez, dar teama e doar că-n zori de zi te-ascunzi,
Mi-e teamă geana s-o anin după o zi plină de-amar
Î nchid ochii cât mai târziu, să nu transform visu-n coșmar,
Să-ți visez chipul, glasul cald şi mângâierile fierbinți...
Tu mă implori să nu mai plâng şi mă rogi să mă odihnesc...
Dar eu, un copil năzdrăvan, nu te ascult... dar, te iubesc!
Iar timpul ăsta mi-e dușman şi mă ucide mișelește...
Când eşti aici, zboară prea iute, iar când nu ești, ca într-un clește
Sufletu-mi strânge şi-mi îneacă adânc clipele şi minutul,
Mă-nlănțuie fără de milă şi-mi amintește începutul,
Weekend-ul nostru cel de vis şi ploaia care ne-a unit
Şi te visez, noapte de noapte, şi te iubesc la infinit!

Iubirea dintre doi tineri

„Dragostea este un dar preţios, pe care îl primim de la Isus. Afecţiunea pură şi sfântă nu este un sentiment şi un principiu. Cei care sunt influenţaţi de dragostea adevărată nu sunt iraţionali şi nici orbi. Învăţaţi de Spiritul Sfânt, ei Îl iubesc pe Dumnezeu mai presus de orice şi pe vecinii lor ca pe ei înşişi.

Dragostea este o plantă de origine cerească. Nu este lipsită de raţiune, nu este oarbă. Este curată şi sfântă. Pasiunea inimii fireşti este altceva. În timp ce dragostea adevărată Îl include pe Dumnezeu în toate planurile şi va fi în perfectă armonie cu Spiritul lui Dumnezeu, pasiunea va fi închisă la sfaturi, grăbită, lipsită de raţiune, va dispreţui orice constrângere şi va face din obiectul alegerii sale un idol.

Sentimentele formate în copilărie au dat adesea rezultate în uniuni distructive sau au dus la despărţiri dezagreabile. Uniunile timpurii dacă sunt formate fără consimţământul părinţilor, s-au dovedit arareori fericite. Afecţiunile adolescentine ar trebui ţinute în frâu până când soseşte momentul, la vârsta potrivită şi la experienţa potrivită, încât aceste sentimente să fie onorabile şi exprimarea lor liberă să se facă în siguranţă. Cei care nu se vor înfrâna vor fi în pericolul de a aluneca într-o existenţă nefericită. Un adolescent care abia a păşit pragul spre maturitate are o judecată slabă cu privire la o altă persoană de aceeaşi vârstă cu el, care să-i fie tovarăş de viaţă. După ce judecata lor s-a maturizat, ei se văd legaţi pe viaţă unul de altul şi poate nu sunt capabili să se facă fericiţi unul pe celălalt. Apoi, în loc să facă tot posibilul în ce priveşte partea fiecăruia, reproşurile vor lua locul, se va crea o ruptură largă, până când se instalează indiferenţa şi neglijenţa faţă de celălalt. Pentru ei nu există nimic sfânt în acest cuvânt: "cămin". Atmosfera care-i înconjoară este înveninată de cuvinte lipsite de dragoste şi reproşuri amare.

Dacă bărbaţii şi femeile au obiceiul să se roage de două ori pe zi înainte de a se gândi la căsătorie, ar trebui să se roage de patru ori pe zi când se hotărăsc pentru acest pas. Căsătoria este ceva ce vă va influenţa şi vă va afecta întreaga viaţă, atât aceasta, cât şi pe cea viitoare. Un creştin sincer nu va avansa în această direcţie fără aprobarea lui Dumnezeu. El nu va dori să aleagă pentru el însuşi, ci va simţi că Dumnezeu alege pentru el. Noi nu trebuie să ne facem plăcerile noastre, pentru că Hristos nu a făcut aşa. Nu trebuie să înţelegeţi că trebuie să vă căsătoriţi cu o persoană pe care nu o iubiţi. Ar fi păcat. Dar natura emoţională nu trebuie lăsată să distrugă. Dumnezeu cere întreaga inimă, dragostea supremă.

Cei care se gândesc la căsătorie cântăresc fiecare sentiment şi urmăresc fiecare dezvoltare a caracterului în cel sau cea cu care se gândesc să-şi unească destinul vieţii lor. Fiecare pas spre o alianţă de căsătorie să fie caracterizat de modestie, simplitate şi sinceritate şi cu scop stăruitor de a-I face pe plac lui Dumnezeu şi de a-L onora. Căsătoria afectează viaţa ce o urmează atât în această lume, cât şi în cea care va veni. Un creştin sincer nu va face planuri de nici un fel pe care Dumnezeu să nu le aprobe.

O  tânără va accepta ca partener de viaţă numai un tânăr care are trăsături de caracter curate şi ferme, care este sârguincios, plin de aspiraţie şi cinstit, care Îl iubeşte pe Dumnezeu şi se teme de El. Un tânăr să caute pe cineva care să-i stea alături, o fată care este potrivită să poarte partea ei de poveri, o persoană a cărei influenţă îl va înnobila şi rafina şi care-l va face fericit prin dragostea ei.

Tinerii creştini ar trebui să manifeste o mare grijă în prieteniile pe care le formează şi în alegerea partenerilor. Fiţi atenţi ca nu cumva ceea ce consideraţi acum a fi aur curat să se dovedească un metal de rând. Tovărăşiile omeneşti tind să pună obstacole în calea slujirii voastre pentru Dumnezeu şi multe suflete sunt mânate de minţi nefericite fie în afaceri, fie în căsătorii cu cei care nu vor putea niciodată cultiva sau înnobila.

Lipsa de fermitate şi de negare de sine a caracterului vostru este un neajuns serios în obţinerea unei experienţe religioase veritabile, care să nu fie ca nisipurile mişcătoare. Ar trebui cultivate fermitatea şi integritatea scopului. Aceste calităţi sunt absolut necesare pentru o viaţă creştină de succes. Dacă vei fi un suflet integru, nu vei fi îndepărtat de la bine. Nici un motiv nu va fi suficient pentru a te mişca de la linia dreaptă a datoriei, vei fi credincios şi vei umbla în adevăr pentru Dumnezeu. Rugăminţile pline de afecţiune şi dragoste, dorinţele arzătoare ale prietenilor nu te vor mişca pentru a te îndepărta de la adevăr şi datorie; nu vei sacrifica datoria în beneficiul înclinaţiilor.

Dacă, în orbirea ta, în mod repetat te depărtezi de întrunirile de rugăciune, unde Dumnezeu Se întâlneşte cu poporul Său, pentru a te bucura de compania unuia care nu are dragoste pentru Dumnezeu şi care nu vede nimic atrăgător la viaţa religioasă, cum te poţi aştepta ca Dumnezeu să binecuvânteze o astfel de unire?

Nu vă grăbiţi. Căsătoriile în pripă ar trebui descurajate. Dacă fie tânărul, fie tânăra nu au respect de nici un fel pentru cererile lui Dumnezeu, dacă nu au dat atenţie cererilor care i-ar fi legat de religie, va exista pericolul de a nu privi cu atenţie cererile soţului sau ale soţiei. Este periculos obiceiul de a fi frecvent în compania persoanei alese, când aceasta presupunând sacrificarea privilegiilor religioase şi a orelor de rugăciune; veţi îndura o pierdere pe care nu v-o puteţi permite.

Obiceiul de a sta noaptea târziu a devenit cotidian, dar nu este pe placul lui Dumnezeu, chiar dacă voi amândoi sunteţi creştini. Aceste ore "peste program" prejudiciază sănătatea, iar mintea nu mai este pregătită pentru îndatoririle unei zile ce va urma şi cu o aparenţă de lucru rău. Fratele meu, spun că vei avea suficient respect de sine pentru a evita aceasta, când curtezi pe cineva. Dacă vei avea numai un singur ochi pentru gloria lui Dumnezeu, te vei deplasa cu o prudenţă deliberată. Nu vei permite ca dragostea aceea bolnăvicioasă să te orbească astfel, încât să nu mai poţi discerne cererile înalte pe care Dumnezeu le are pentru tine, care eşti creştin.

Înainte de a-şi da acceptul în privinţa căsătoriei, fiecare femeie ar trebui să se întrebe dacă cel cu care este pe cale să-şi unească destinul merită. Care este trecutul lui? Este viaţa lui curată? Este dragostea lui pentru ea nobilă, de un caracter elevat, sau este numai o emoţie nebunească? Are el trăsături de caracter care o vor face fericită? Poate ea găsi pace şi bucurie adevărată în afecţiunea lui? Îi va permite el să-şi păstreze individualitatea sau va trebui să-şi subordoneze conştiinţa şi judecata controlului soţului ei? Ca urmaş al lui Hristos, ea nu-şi aparţine, ci a fost cumpărată cu un preţ. Va putea ea să onoreze cererile Mântuitorului mai presus de orice? Vor fi corpul şi sufletul, gândurile şi ţelurile păstrate curate şi sfinte? Aceste întrebări au o importanţă vitală, pentru că îndreaptă asupra binelui fiecărei femei care intră într-o relaţie de căsătorie.

În cămin este nevoie de religie. Numai aceasta poate preveni problemele grave care atât de adesea amărăsc viaţa de căsătorie. Numai acolo unde domneşte Hristos poate exista o dragoste profundă, adevărată şi neegoistă. Atunci un suflet se va lega de celălalt şi cele două vieţi vor fi unite în armonie. Îngerii Domnului vor fi oaspeţi în cămin şi supravegherea lor sfântă va sfinţi şi onora camera căsătoriei. Senzualitatea degradantă va fi alungată. Dacă gândurile vor fi dirijate spre Dumnezeu, spre El va urca şi devoţiunea inimii.

Inima arde de dor după dragostea umană, dar această dragoste nu este suficient de puternică sau suficient de pură sau valoroasă pentru a substitui dragostea lui Isus. Numai în Mântuitorul ei va găsi soţia înţelepciune, putere şi har în a-şi purta grijile, responsabilităţile şi supărările vieţii... Ar trebui să facă din Isus puterea şi călăuzitorul ei. Femeile să se predea pe ele însele lui Hristos înaintea oricărui prieten omenesc şi să nu intre în nici o relaţie care va genera conflict cu El. Cei care găsesc adevărata fericire trebuie să aibă binecuvântarea cerului peste tot ceea ce au şi fac. Neascultarea de Dumnezeu umple de mizerie atât de multe case şi inimi. Sora mea, dacă nu vrei să ai un cămin în care umbrele să fie mereu înălţate, nu te uni cu cineva care este duşmanul lui Dumnezeu.

În aceste timpuri periculoase şi corupte, tânărul este expus în faţa multor încercări şi ispite. Mulţi navighează spre un port periculos? Au nevoie de un pilot, dar mulţi arată dispreţ în a accepta cel mai de dorit ajutor, simţind că sunt capabili să-şi călăuzească singuri barca, fără să realizeze că sunt gata să se lovească de o stâncă ascunsă, care le-ar putea cauza naufragiul în ceea ce priveşte credinţa, dar şi fericirea. Ei sunt orbiţi de subiectul curteniei şi al căsătoriei şi principala lor povară este să se descurce pe cont propriu. În această cea mai importantă perioadă a vieţii lor, ei au nevoie de un sfătuitor şi un ghid infailibil. Pe acesta îl vor găsi în Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu vor fi elevi silitori ai acestui cuvânt, vor comite grave erori, care vor distruge fericirea lor şi a altora atât pentru viaţa prezentă, cât şi pentru cea viitoare.

Mulţi au dispoziţie de a fi nerăbdători şi încăpăţânaţi. Ei nu au acordat atenţie sfatului preţios cuprins în Cuvântul lui Dumnezeu; nu s-au luptat cu sinele şi n-au obţinut victorii importante; şi voinţa lor nesupusă, mândră, i-a îndepărtat de la calea datoriei şi a ascultării. Aruncaţi o privire asupra trecutului vostru, dragi tineri, şi plini de credinţă reconsideraţi cursul vieţii voastre în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Aţi preţuit voi aplecarea conştientă asupra obligaţiilor faţă de părinţii voştri, de care, conform Bibliei, trebuie să ne bucurăm? Aţi tratat-o cu amabilitate şi cu dragoste pe mama, care a avut grijă de voi din copilărie? Aţi luat în considerare dorinţele ei sau aţi produs durere şi tristeţe inimii ei, satisfăcându-vă dorinţele şi planurile voastre? Adevărul pe care-l practicaţi v-a sfinţit inima şi a înmuiat şi subordonat voinţa voastră? Dacă nu, aveţi de făcut o muncă susţinută pentru a îndrepta greşelile trecute.

Biblia prezintă un standard perfect al caracterului. Această carte sfântă, inspirată de Dumnezeu şi scrisă de oameni sfinţi, este un ghid desăvârşit în toate împrejurările vieţii. Ea stabileşte datoriile pe care le au atât cei tineri, cât şi cei vârstnici. Dacă facem din ea ghidul vieţii noastre, învăţăturile sale ne vor duce spre cer. Ea va înălţa mintea, va dezvolta caracterul şi ne va da pace în inimi. Dar mulţi tineri au ales să îşi fie ei înşişi sfătuitori şi ghid şi să îşi ia destinul în propriile mâini. Aceştia au nevoie să studieze mai mult învăţăturile Bibliei. În paginile ei vor găsi care sunt datoriile lor faţă de părinţi şi faţă de fraţii lor în credinţă. Porunca a cincea spune: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o va da Domnul, Dumnezeul tău". Din nou citim: "Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept".

Unul dintre semnele faptului că trăim ultimele zile ale acestui pământ este neascultarea copiilor faţă de părinţi, lipsa de sfinţenie, de recunoştinţă. Cuvântul lui Dumnezeu abundă de sfaturi în ceea ce priveşte ascultarea şi respectul faţă de părinţi. Datoria sfântă a copiilor este aceea de a iubi pe cei care i-au îndrumat în copilărie şi tinereţe pentru a ajunge  adulţi şi care depind acum într-un grad important de ei, pentru a fi bucuroşi şi pentru a avea pace.

Tinerii au multe lecţii de învăţat, şi cea mai importantă lecţie este cunoaşterea de sine. Trebuie să ştie exact care le sunt obligaţiile şi datoriile faţă de părinţi şi trebuie să înveţe mereu în şcoala lui Hristos să aibă o inimă supusă şi ascultătoare. Trebuie să îşi iubească şi să îşi onoreze părinţii, dar trebuie să îi respecte şi pe oamenii cu experienţă din biserică.

Un tânăr care se bucură de tovărăşia unei tinere şi îi câştigă prietenia fără ştirea părinţilor acesteia nu se poartă ca un adevărat creştin nici faţă de părinţii ei şi nici faţă de ea. Prin întâlniri secrete, el poate să aibă influenţă asupra minţii ei; dar nu dovedeşte că are un suflet nobil şi integru, aşa cum trebuie să aibă un copil al lui Dumnezeu. Pentru a-şi îndeplini scopurile, ei nu sunt deschişi conform standardului biblic şi se dovedesc nesinceri cu cei care îi iubesc şi încearcă să îi vegheze cu credincioşie. Căsătoriile încheiate sub astfel de influenţe nu sunt aprobate de Cuvântul lui Dumnezeu. Cel care va îndepărta o fiică de îndatoririle ei, care îi va aduce confuzie în ideile poruncilor pozitive ale lui Dumnezeu de a asculta de părinţi şi de a-i onora, nu este un om sincer în îndeplinirea obligaţiilor de soţ.

Se pune întrebarea: "Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea?" şi este dat răspunsul: "Îndreptându-se după Cuvântul Tău". Tânărul care îşi alege drept ghid Biblia nu va da greş pe calea datoriei şi siguranţei. Acea carte binecuvântată îl va învăţa să îşi păstreze integritatea caracterului, să fie sincer, să nu înşele. "Să nu furi" este o poruncă ce a fost scrisă cu degetul lui Dumnezeu pe tablele de piatră; şi totuşi cât de mulţi sunt cei care consideră furtul de sentimente o practică scuzabilă!...

Prieteni tineri, faceţi din Dumnezeu şi din părinţii voştri care se tem de Dumnezeu sfătuitorii voştri. Rugaţi-vă în legătură cu această problemă. Cântăriţi fiecare sentiment şi priviţi evoluţia caracterului la cel de care vreţi să vă legaţi destinul. Pasul pe care îl veţi face este unul dintre cei mai importanţi din viaţă şi nu trebuie făcut în grabă. Chiar dacă iubiţi, nu iubiţi orbeşte.

Examinaţi cu atenţie, pentru a vedea dacă veţi avea o căsnicie fericită sau nearmonioasă. Puneţi-vă întrebarea: mă va ajuta această căsătorie să cresc pentru cer? Va ajuta la creşterea dragostei mele faţă de Dumnezeu? Dacă la aceste întrebări răspunsul este pozitiv, atunci, în temere de Dumnezeu, mergeţi mai departe.

Adevărata dragoste este ca o plantă care are nevoie de îngrijire. Femeia care doreşte o căsnicie liniştită, fericită, care doreşte să nu aibă în viitor necazuri, trebuie să se întrebe înainte de a-şi încredinţa sentimentele: Are iubitul meu o mamă? Care este pecetea caracterului ei? Îşi recunoaşte el obligaţiile faţă de ea? Este interesat de dorinţele şi de fericirea ei? Dacă nu îşi respectă mama, oare va manifesta el respect, dragoste, bunătate şi atenţie faţă de cea care îi va fi soţie? Când noutatea căsătoriei nu va mai fi, mă va mai iubi? Va fi răbdător atunci când voi greşi sau mă va critica şi va fi dictator, lăsând pe mine tot greul? Adevăratele sentimente vor trece peste multe greşeli; dragostea nici nu le va ţine în seamă.

Tineretul se încrede prea mult în impuls. Nu ar trebui să se lase aşa de uşor captivaţi de exteriorul unei persoane. Curtenia, la această vârstă, este plină de decepţii şi ipocrizie, cu care duşmanul sufletelor are mult mai mult de a face decât Domnul. Este nevoie de un bun discernământ, dar, de fapt, el nu este foarte implicat în această problemă.

Gândul căsătoriei pare să aibă puterea unei vrăji asupra minţilor multor tineri. Doi tineri se cunosc; se îndrăgostesc nebuneşte şi toată atenţia se concentrează asupra acestei pasiuni. Raţiunea este orbită şi judecata clară este dată deoparte. Ei nu se vor supune nici unui sfat sau control, ci vor insista să fie lăsaţi să îşi urmeze propriul drum fără să se gândească la consecinţe. Ca o epidemie sau ca o boală contagioasă,  pasiunea care îi stăpâneşte trebuie să îşi urmeze cursul şi pare să nu existe nimic în stare să o împiedice. Poate există oameni în jurul lor care îşi dau seama că din această unire nu va rezulta decât o viaţă plină de nefericire. Dar orice intervenţie este zadarnică. Poate, printr-o astfel de unire, utilitatea celui pe care Dumnezeu l-a binecuvântat în slujba Sa este distrusă; raţiunea şi sfaturile sunt nebăgate în seamă.

Adevărata iubire este un principiu înalt şi sfânt, cu totul deosebit în caracter de acea iubire care se naşte prin impuls, dar care moare de îndată ce este greu încercată. Prin credincioşia faţă de datorie în casa părintească se pregătesc tinerii pentru propriile lor cămine. Aici trebuie să practice renunţarea de sine şi să se dea pe faţă bunătatea, curtoazia şi simpatia creştină. În acest fel, iubirea va fi păstrată caldă în inimă şi acela care iese dintr-un astfel de cămin ca să stea în fruntea propriei familii va şti cum să sporească fericirea aceleia pe care o va alege ca tovarăşă de viaţă. Căsătoria, în loc de a fi sfârşitul iubirii, va fi numai începutul ei.”

(paragrafe dintr-o carte scrisa de Ellen G. White)

Imi pare rau...

Imi pare rau dar nu-ti pot uita zambetul de inger

Imi pare rau dar nu-ti pot uita ochii cafenii

Imi pare rau dar nu te pot uita

Imi pare rau ca atata timpt cat te-am iubit n-am avut curajul sa-ti spun
Imi pare rau dar te vad pretutindeni

Imi pare rau dar vocea ta imi rasuna prin minte

Imi pare rau dar noaptea nu pot inceta din a te visa

Imi pare rau dar inca te iubesc

Imi pare rau...

Meditatie

Te pierd printre ecouri rupte de cadenţă,
Diforme gînduri exorcitînd tăcerea
Şi viaţa-mi plină de exuberanţă,
Disociază Eu-ţi demonic de putere...
Tăcerea moartă domină între timpuri,
Lăsînd în urmă-o stare de ipohondrie,
Nimic nu poate tulbura ale noastre gînduri,
Decît starea de agorafobie...
Te ţin de mîini de parcă te-aş lega cu lanţuri,
Şi-ncerc să-ţi tălmăcesc privirea,
Dar realizez că-i doar mitomanie
Ce nu va reuşi să mă surprindă niciodată...
Şi vreau să cred că eşti infailibila,
Precum un înger ce în vis coboară
Şi-mi eşti atît de irezistibila,
Încît ispita-n faţa mea te-omoară...
Cu atîta insolenţă mă priveşti,
Şi-mi dai speranţe prea ciudate, poate,
Dar transcendenţa nu vrei s-o-nţelgi,
Empiric, eşti lipsita de toate...
Făr' pic de emulaţie înaintezi
Şi vrei în suflet un loc să îţi păstrezi,
Însă prea expansivă ţi-e dorinţa -
Nu poţi s-accepţi că poţi să pierzi...
Alergăm, prinzîndu-ne nicicînd,
Irecuzabila e soarta noastră - separată -
Ca două paralele - dulce se privesc, doresc,
Dar ce n-or să se intersecteze niciodată!

Un simplu EU...

Pasesc inauntrul meu,simtindu-ma strain,

Nimic nu-mi pare cunoscut,ba chiar e hain...

Totul e sters...culori vechi,geamuri prafuite;

Imi pasesc sufletul intrand in a ei lume...

Gasesc doar sfarsituri in cautarea inceputurilor,

Incercand sa construiesc aripi din metal vanturilor

Stiind ca vantul nu are nevoie de aripi sa zboare,

Ca nu ai nevoie de dragostea ce ti-o ofer fara-ncetare.

Si-am sa-ncerc din nou sa fug,cum am facut de multe ori

Prin campii cu spini,cantinuand sa cred ca-s flori

Si n-am sa simt cum sangele imi curge pe picioare

Pentru ca inima de mii de ori mai rau doare.

Ca un leu in circ,strapung cercuri inflacarate,

Cu fiecare saritura prefac in scrum visele-mi ciudate

Sa ma opresc in mijlocul flacarilor,sa-mi ard viitorul?

Sau sa continui sa traiesc dupa cum spune dresorul?

Mintea-mi e bolnava,scopul nu-i de-a fi

Ci de-a ramane vesnic;oricat ai dori...

Insa trupu-i pustiit,de tine-i parasit

Iar sufletu-i intoxicat;gandeste a iubi...

Lipsa ta ma inconjoara sub cerul plin de nori,

Gandul la tine imi aduce cu lacrimi impodobite flori,

Cu pasi de fum speranta iti cauta privirea,

Tarand amurguri si umbre fara a-ti simti iubirea.

In patul meu nu mai e loc pentru atatea vise,

Inca mai ascund sub perna sentimente neatinse,

Cu o rece amagire continui sa ma invelesc,

Imi aduce doar friguri iar eu incerc sa ma-ncalzesc

Esti cel mai mare chin in durerosul act de-a fi,

Te aud si te vad in toate,oriunde as privi...

Eu voi ramane pururi plecat nicaieri,

O sa ofer iubiri si doruri in schimb primind taceri.

Sopteste-mi numele cum n-a fost soptit de nici o gura,

Citeste-ma ca pe-o singuratate ascunsa-ntr-o sculptura.

Doar cuvantul e pamantesc,reda ce mi-a fost dat din cer,

Cine mi-a dat ceea ce simt va ramane pe veci in mister...

Cand incerc sa te invaluiesc cu ale mele soapte,

Norii negri cei flamanzi de moarte

Imi ineaca nemilos sufletul creeat in noapte

Sarutandu-i iarasi a lui timiditate...

Creeata din mister si ceva sentimente coapte;

Suflata din stramosi si din cea mai mare zeitate

Faurita cu grija,cu spaima,cu iubire si tenacitate

Dar intr-un loc din sulfet ce nu-i ofera acea sinceritate...

Oh, vai...insaa ce naluca ti se-ntruchipeaza-n cale

Plina de dorinta,de iubire si de vesnicile lui taine...

Asa ca te intreb pe tine;oh tu,prea-marite Soare

Vei accepta sub aripa ta oare o asemenea aratare?

Mari sperante desarte...

Speram sa putem atinge o singura stea
iar ea lumina-i toata sa o dea
speram sa inviem pentru eternitate noaptea
speram si visam langa umarul tau in acea seara de catifea

speram si nu mai sper nimic
nu mai sper nici macar un pic
speram sa ne unim in inima unui cristal mic
speram si nu mai sper nimic

pe campia nesfarsita
tu esti rasarit iar eu apus
nu mai avem acum nimic de spus
nu mai plang nici soare nici luna de plecarea ta pripita

ceasul in bataia-i rara
anunta grav si resemnat vremea amara
timpul de la rasarit la apus plange
iar de pe acele ceasului curg lacrimi de sange

si totusi timpul plange prin secundele scurse...

Sentimentele nostre...

Emotiile

Este important sa intelegem acest lucru: emotiile se nasc in mintea noastra.Constiinta nu are insa sediul in minte.Mai mult,  mintea se  afla in interiorul constiintei! Constiinta este vasta, infinita. Emotiile, dorintele, ambitiile, toate acestea se nasc in mintea noastra. Mai devreme sau mai tarziu, ele vor disparea. Dar chiar si dupa ce capul moare si este ingropat in pamant, constiinta nu dispare. Nu noi continem constiinta, ci ea ne contine pe noi. Constiinta este mai mare decat noi.

Reprimarea

Reprimarea inseamna sa traiesti o viata pentru care nu ai nici o chemare, sa faci lucruri pe care nu doresti sa le faci, sa fii altfel decat esti. Reprimarea este o cale sigura catre autodistrugere, este o sinucidere lenta, dar absolut sigura, este o modalitate de a ne otravi viata.
metode de tranformare
Care este problema ta?
Metoda mea este foarte simpla: notati intr-un jurnal, timp de 7 zile, tot ceea ce va framanta, ce va rapeste mai mult timp, care este fantezia dumneavoastra principala, ce anume va atrage mai mult energia.Daca va veti observa astfel timp de 7 zile, notand in jurnal toate aceste lucruri, veti afla care este caracteristica dumneavoastra dominanta.
Meditatia da nastere unui agent catalitic: unei minti complet tacute, fara ganduri unui corp complet relexat, fara tensiuni, unei inimi complet golite, fara stari, sentimente, emotii, senzatii. Odata aflati in aceasta stare, asteptati. Cand simtiti tacerea, seninatatea, asteptati...Si din aceasta stare de vid, ceva va exploda in interiorul vostru.  Va fi o explozie de lumina, de iubire, o beatitudine infinita, care va va insoti apoi d-a pururi.

Gelozia

Oamenii cred ca stiu ce este iubirea. In realitate nu stiu. Din aceasta neintelegere se naste gelozia. Prin iubire, oamenii inteleg un fel  de monopol, o forma de posesivitate, fara sa inteleaga unu din cele mai simple realitati ale vietii: in clipa in care posezi o fiinta vie, ai ucis-o.

Music Playlist at MixPod.com

O secunda de vacanta...

In sfarsit putina relaxare...A venit mini-vacanta intersemestriala!! S-a terminat primul semestru si vine in graba cel de-al doilea.In acesta vacanta cu siguranta am incercat sa ma indepartez putin de lumea cotidiana, desfasurand diferite activitati mai placute, precum plimbari in aer liber, lecturarea unor carti, vizionarea unor filme etc.

                          VACANTA!!!

        SI VREAU SA ZBOR SA UIT DE TOATE!!!

Poezie...

"Vorbeste-ncet, urmeaza inainte

Cu glasul tau, izvor de mangaiere,

Un zambet pentru fiecare zi

Imi place sa cred ca fiecare zi este un nou inceput. Cel mai important lucru pe care trebuie  sa-l invatam in viata este acela de a  nu e pierde speranta .Inceputul acestei zile trebuie sa reprezinte pentru tine o noua sansa de a spera, de a zambi, de a te bucura de orice nimic. Poti incepe chiar de azi acest lucru: haide priveste-te in oglinda si spune cu voce tare: " Sunt fericit/a"