Iubirea dintre doi tineri

„Dragostea este un dar preţios, pe care îl primim de la Isus. Afecţiunea pură şi sfântă nu este un sentiment şi un principiu. Cei care sunt influenţaţi de dragostea adevărată nu sunt iraţionali şi nici orbi. Învăţaţi de Spiritul Sfânt, ei Îl iubesc pe Dumnezeu mai presus de orice şi pe vecinii lor ca pe ei înşişi.

Dragostea este o plantă de origine cerească. Nu este lipsită de raţiune, nu este oarbă. Este curată şi sfântă. Pasiunea inimii fireşti este altceva. În timp ce dragostea adevărată Îl include pe Dumnezeu în toate planurile şi va fi în perfectă armonie cu Spiritul lui Dumnezeu, pasiunea va fi închisă la sfaturi, grăbită, lipsită de raţiune, va dispreţui orice constrângere şi va face din obiectul alegerii sale un idol.

Sentimentele formate în copilărie au dat adesea rezultate în uniuni distructive sau au dus la despărţiri dezagreabile. Uniunile timpurii dacă sunt formate fără consimţământul părinţilor, s-au dovedit arareori fericite. Afecţiunile adolescentine ar trebui ţinute în frâu până când soseşte momentul, la vârsta potrivită şi la experienţa potrivită, încât aceste sentimente să fie onorabile şi exprimarea lor liberă să se facă în siguranţă. Cei care nu se vor înfrâna vor fi în pericolul de a aluneca într-o existenţă nefericită. Un adolescent care abia a păşit pragul spre maturitate are o judecată slabă cu privire la o altă persoană de aceeaşi vârstă cu el, care să-i fie tovarăş de viaţă. După ce judecata lor s-a maturizat, ei se văd legaţi pe viaţă unul de altul şi poate nu sunt capabili să se facă fericiţi unul pe celălalt. Apoi, în loc să facă tot posibilul în ce priveşte partea fiecăruia, reproşurile vor lua locul, se va crea o ruptură largă, până când se instalează indiferenţa şi neglijenţa faţă de celălalt. Pentru ei nu există nimic sfânt în acest cuvânt: "cămin". Atmosfera care-i înconjoară este înveninată de cuvinte lipsite de dragoste şi reproşuri amare.

Dacă bărbaţii şi femeile au obiceiul să se roage de două ori pe zi înainte de a se gândi la căsătorie, ar trebui să se roage de patru ori pe zi când se hotărăsc pentru acest pas. Căsătoria este ceva ce vă va influenţa şi vă va afecta întreaga viaţă, atât aceasta, cât şi pe cea viitoare. Un creştin sincer nu va avansa în această direcţie fără aprobarea lui Dumnezeu. El nu va dori să aleagă pentru el însuşi, ci va simţi că Dumnezeu alege pentru el. Noi nu trebuie să ne facem plăcerile noastre, pentru că Hristos nu a făcut aşa. Nu trebuie să înţelegeţi că trebuie să vă căsătoriţi cu o persoană pe care nu o iubiţi. Ar fi păcat. Dar natura emoţională nu trebuie lăsată să distrugă. Dumnezeu cere întreaga inimă, dragostea supremă.

Cei care se gândesc la căsătorie cântăresc fiecare sentiment şi urmăresc fiecare dezvoltare a caracterului în cel sau cea cu care se gândesc să-şi unească destinul vieţii lor. Fiecare pas spre o alianţă de căsătorie să fie caracterizat de modestie, simplitate şi sinceritate şi cu scop stăruitor de a-I face pe plac lui Dumnezeu şi de a-L onora. Căsătoria afectează viaţa ce o urmează atât în această lume, cât şi în cea care va veni. Un creştin sincer nu va face planuri de nici un fel pe care Dumnezeu să nu le aprobe.

O  tânără va accepta ca partener de viaţă numai un tânăr care are trăsături de caracter curate şi ferme, care este sârguincios, plin de aspiraţie şi cinstit, care Îl iubeşte pe Dumnezeu şi se teme de El. Un tânăr să caute pe cineva care să-i stea alături, o fată care este potrivită să poarte partea ei de poveri, o persoană a cărei influenţă îl va înnobila şi rafina şi care-l va face fericit prin dragostea ei.

Tinerii creştini ar trebui să manifeste o mare grijă în prieteniile pe care le formează şi în alegerea partenerilor. Fiţi atenţi ca nu cumva ceea ce consideraţi acum a fi aur curat să se dovedească un metal de rând. Tovărăşiile omeneşti tind să pună obstacole în calea slujirii voastre pentru Dumnezeu şi multe suflete sunt mânate de minţi nefericite fie în afaceri, fie în căsătorii cu cei care nu vor putea niciodată cultiva sau înnobila.

Lipsa de fermitate şi de negare de sine a caracterului vostru este un neajuns serios în obţinerea unei experienţe religioase veritabile, care să nu fie ca nisipurile mişcătoare. Ar trebui cultivate fermitatea şi integritatea scopului. Aceste calităţi sunt absolut necesare pentru o viaţă creştină de succes. Dacă vei fi un suflet integru, nu vei fi îndepărtat de la bine. Nici un motiv nu va fi suficient pentru a te mişca de la linia dreaptă a datoriei, vei fi credincios şi vei umbla în adevăr pentru Dumnezeu. Rugăminţile pline de afecţiune şi dragoste, dorinţele arzătoare ale prietenilor nu te vor mişca pentru a te îndepărta de la adevăr şi datorie; nu vei sacrifica datoria în beneficiul înclinaţiilor.

Dacă, în orbirea ta, în mod repetat te depărtezi de întrunirile de rugăciune, unde Dumnezeu Se întâlneşte cu poporul Său, pentru a te bucura de compania unuia care nu are dragoste pentru Dumnezeu şi care nu vede nimic atrăgător la viaţa religioasă, cum te poţi aştepta ca Dumnezeu să binecuvânteze o astfel de unire?

Nu vă grăbiţi. Căsătoriile în pripă ar trebui descurajate. Dacă fie tânărul, fie tânăra nu au respect de nici un fel pentru cererile lui Dumnezeu, dacă nu au dat atenţie cererilor care i-ar fi legat de religie, va exista pericolul de a nu privi cu atenţie cererile soţului sau ale soţiei. Este periculos obiceiul de a fi frecvent în compania persoanei alese, când aceasta presupunând sacrificarea privilegiilor religioase şi a orelor de rugăciune; veţi îndura o pierdere pe care nu v-o puteţi permite.

Obiceiul de a sta noaptea târziu a devenit cotidian, dar nu este pe placul lui Dumnezeu, chiar dacă voi amândoi sunteţi creştini. Aceste ore "peste program" prejudiciază sănătatea, iar mintea nu mai este pregătită pentru îndatoririle unei zile ce va urma şi cu o aparenţă de lucru rău. Fratele meu, spun că vei avea suficient respect de sine pentru a evita aceasta, când curtezi pe cineva. Dacă vei avea numai un singur ochi pentru gloria lui Dumnezeu, te vei deplasa cu o prudenţă deliberată. Nu vei permite ca dragostea aceea bolnăvicioasă să te orbească astfel, încât să nu mai poţi discerne cererile înalte pe care Dumnezeu le are pentru tine, care eşti creştin.

Înainte de a-şi da acceptul în privinţa căsătoriei, fiecare femeie ar trebui să se întrebe dacă cel cu care este pe cale să-şi unească destinul merită. Care este trecutul lui? Este viaţa lui curată? Este dragostea lui pentru ea nobilă, de un caracter elevat, sau este numai o emoţie nebunească? Are el trăsături de caracter care o vor face fericită? Poate ea găsi pace şi bucurie adevărată în afecţiunea lui? Îi va permite el să-şi păstreze individualitatea sau va trebui să-şi subordoneze conştiinţa şi judecata controlului soţului ei? Ca urmaş al lui Hristos, ea nu-şi aparţine, ci a fost cumpărată cu un preţ. Va putea ea să onoreze cererile Mântuitorului mai presus de orice? Vor fi corpul şi sufletul, gândurile şi ţelurile păstrate curate şi sfinte? Aceste întrebări au o importanţă vitală, pentru că îndreaptă asupra binelui fiecărei femei care intră într-o relaţie de căsătorie.

În cămin este nevoie de religie. Numai aceasta poate preveni problemele grave care atât de adesea amărăsc viaţa de căsătorie. Numai acolo unde domneşte Hristos poate exista o dragoste profundă, adevărată şi neegoistă. Atunci un suflet se va lega de celălalt şi cele două vieţi vor fi unite în armonie. Îngerii Domnului vor fi oaspeţi în cămin şi supravegherea lor sfântă va sfinţi şi onora camera căsătoriei. Senzualitatea degradantă va fi alungată. Dacă gândurile vor fi dirijate spre Dumnezeu, spre El va urca şi devoţiunea inimii.

Inima arde de dor după dragostea umană, dar această dragoste nu este suficient de puternică sau suficient de pură sau valoroasă pentru a substitui dragostea lui Isus. Numai în Mântuitorul ei va găsi soţia înţelepciune, putere şi har în a-şi purta grijile, responsabilităţile şi supărările vieţii... Ar trebui să facă din Isus puterea şi călăuzitorul ei. Femeile să se predea pe ele însele lui Hristos înaintea oricărui prieten omenesc şi să nu intre în nici o relaţie care va genera conflict cu El. Cei care găsesc adevărata fericire trebuie să aibă binecuvântarea cerului peste tot ceea ce au şi fac. Neascultarea de Dumnezeu umple de mizerie atât de multe case şi inimi. Sora mea, dacă nu vrei să ai un cămin în care umbrele să fie mereu înălţate, nu te uni cu cineva care este duşmanul lui Dumnezeu.

În aceste timpuri periculoase şi corupte, tânărul este expus în faţa multor încercări şi ispite. Mulţi navighează spre un port periculos? Au nevoie de un pilot, dar mulţi arată dispreţ în a accepta cel mai de dorit ajutor, simţind că sunt capabili să-şi călăuzească singuri barca, fără să realizeze că sunt gata să se lovească de o stâncă ascunsă, care le-ar putea cauza naufragiul în ceea ce priveşte credinţa, dar şi fericirea. Ei sunt orbiţi de subiectul curteniei şi al căsătoriei şi principala lor povară este să se descurce pe cont propriu. În această cea mai importantă perioadă a vieţii lor, ei au nevoie de un sfătuitor şi un ghid infailibil. Pe acesta îl vor găsi în Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu vor fi elevi silitori ai acestui cuvânt, vor comite grave erori, care vor distruge fericirea lor şi a altora atât pentru viaţa prezentă, cât şi pentru cea viitoare.

Mulţi au dispoziţie de a fi nerăbdători şi încăpăţânaţi. Ei nu au acordat atenţie sfatului preţios cuprins în Cuvântul lui Dumnezeu; nu s-au luptat cu sinele şi n-au obţinut victorii importante; şi voinţa lor nesupusă, mândră, i-a îndepărtat de la calea datoriei şi a ascultării. Aruncaţi o privire asupra trecutului vostru, dragi tineri, şi plini de credinţă reconsideraţi cursul vieţii voastre în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Aţi preţuit voi aplecarea conştientă asupra obligaţiilor faţă de părinţii voştri, de care, conform Bibliei, trebuie să ne bucurăm? Aţi tratat-o cu amabilitate şi cu dragoste pe mama, care a avut grijă de voi din copilărie? Aţi luat în considerare dorinţele ei sau aţi produs durere şi tristeţe inimii ei, satisfăcându-vă dorinţele şi planurile voastre? Adevărul pe care-l practicaţi v-a sfinţit inima şi a înmuiat şi subordonat voinţa voastră? Dacă nu, aveţi de făcut o muncă susţinută pentru a îndrepta greşelile trecute.

Biblia prezintă un standard perfect al caracterului. Această carte sfântă, inspirată de Dumnezeu şi scrisă de oameni sfinţi, este un ghid desăvârşit în toate împrejurările vieţii. Ea stabileşte datoriile pe care le au atât cei tineri, cât şi cei vârstnici. Dacă facem din ea ghidul vieţii noastre, învăţăturile sale ne vor duce spre cer. Ea va înălţa mintea, va dezvolta caracterul şi ne va da pace în inimi. Dar mulţi tineri au ales să îşi fie ei înşişi sfătuitori şi ghid şi să îşi ia destinul în propriile mâini. Aceştia au nevoie să studieze mai mult învăţăturile Bibliei. În paginile ei vor găsi care sunt datoriile lor faţă de părinţi şi faţă de fraţii lor în credinţă. Porunca a cincea spune: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o va da Domnul, Dumnezeul tău". Din nou citim: "Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept".

Unul dintre semnele faptului că trăim ultimele zile ale acestui pământ este neascultarea copiilor faţă de părinţi, lipsa de sfinţenie, de recunoştinţă. Cuvântul lui Dumnezeu abundă de sfaturi în ceea ce priveşte ascultarea şi respectul faţă de părinţi. Datoria sfântă a copiilor este aceea de a iubi pe cei care i-au îndrumat în copilărie şi tinereţe pentru a ajunge  adulţi şi care depind acum într-un grad important de ei, pentru a fi bucuroşi şi pentru a avea pace.

Tinerii au multe lecţii de învăţat, şi cea mai importantă lecţie este cunoaşterea de sine. Trebuie să ştie exact care le sunt obligaţiile şi datoriile faţă de părinţi şi trebuie să înveţe mereu în şcoala lui Hristos să aibă o inimă supusă şi ascultătoare. Trebuie să îşi iubească şi să îşi onoreze părinţii, dar trebuie să îi respecte şi pe oamenii cu experienţă din biserică.

Un tânăr care se bucură de tovărăşia unei tinere şi îi câştigă prietenia fără ştirea părinţilor acesteia nu se poartă ca un adevărat creştin nici faţă de părinţii ei şi nici faţă de ea. Prin întâlniri secrete, el poate să aibă influenţă asupra minţii ei; dar nu dovedeşte că are un suflet nobil şi integru, aşa cum trebuie să aibă un copil al lui Dumnezeu. Pentru a-şi îndeplini scopurile, ei nu sunt deschişi conform standardului biblic şi se dovedesc nesinceri cu cei care îi iubesc şi încearcă să îi vegheze cu credincioşie. Căsătoriile încheiate sub astfel de influenţe nu sunt aprobate de Cuvântul lui Dumnezeu. Cel care va îndepărta o fiică de îndatoririle ei, care îi va aduce confuzie în ideile poruncilor pozitive ale lui Dumnezeu de a asculta de părinţi şi de a-i onora, nu este un om sincer în îndeplinirea obligaţiilor de soţ.

Se pune întrebarea: "Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea?" şi este dat răspunsul: "Îndreptându-se după Cuvântul Tău". Tânărul care îşi alege drept ghid Biblia nu va da greş pe calea datoriei şi siguranţei. Acea carte binecuvântată îl va învăţa să îşi păstreze integritatea caracterului, să fie sincer, să nu înşele. "Să nu furi" este o poruncă ce a fost scrisă cu degetul lui Dumnezeu pe tablele de piatră; şi totuşi cât de mulţi sunt cei care consideră furtul de sentimente o practică scuzabilă!...

Prieteni tineri, faceţi din Dumnezeu şi din părinţii voştri care se tem de Dumnezeu sfătuitorii voştri. Rugaţi-vă în legătură cu această problemă. Cântăriţi fiecare sentiment şi priviţi evoluţia caracterului la cel de care vreţi să vă legaţi destinul. Pasul pe care îl veţi face este unul dintre cei mai importanţi din viaţă şi nu trebuie făcut în grabă. Chiar dacă iubiţi, nu iubiţi orbeşte.

Examinaţi cu atenţie, pentru a vedea dacă veţi avea o căsnicie fericită sau nearmonioasă. Puneţi-vă întrebarea: mă va ajuta această căsătorie să cresc pentru cer? Va ajuta la creşterea dragostei mele faţă de Dumnezeu? Dacă la aceste întrebări răspunsul este pozitiv, atunci, în temere de Dumnezeu, mergeţi mai departe.

Adevărata dragoste este ca o plantă care are nevoie de îngrijire. Femeia care doreşte o căsnicie liniştită, fericită, care doreşte să nu aibă în viitor necazuri, trebuie să se întrebe înainte de a-şi încredinţa sentimentele: Are iubitul meu o mamă? Care este pecetea caracterului ei? Îşi recunoaşte el obligaţiile faţă de ea? Este interesat de dorinţele şi de fericirea ei? Dacă nu îşi respectă mama, oare va manifesta el respect, dragoste, bunătate şi atenţie faţă de cea care îi va fi soţie? Când noutatea căsătoriei nu va mai fi, mă va mai iubi? Va fi răbdător atunci când voi greşi sau mă va critica şi va fi dictator, lăsând pe mine tot greul? Adevăratele sentimente vor trece peste multe greşeli; dragostea nici nu le va ţine în seamă.

Tineretul se încrede prea mult în impuls. Nu ar trebui să se lase aşa de uşor captivaţi de exteriorul unei persoane. Curtenia, la această vârstă, este plină de decepţii şi ipocrizie, cu care duşmanul sufletelor are mult mai mult de a face decât Domnul. Este nevoie de un bun discernământ, dar, de fapt, el nu este foarte implicat în această problemă.

Gândul căsătoriei pare să aibă puterea unei vrăji asupra minţilor multor tineri. Doi tineri se cunosc; se îndrăgostesc nebuneşte şi toată atenţia se concentrează asupra acestei pasiuni. Raţiunea este orbită şi judecata clară este dată deoparte. Ei nu se vor supune nici unui sfat sau control, ci vor insista să fie lăsaţi să îşi urmeze propriul drum fără să se gândească la consecinţe. Ca o epidemie sau ca o boală contagioasă,  pasiunea care îi stăpâneşte trebuie să îşi urmeze cursul şi pare să nu existe nimic în stare să o împiedice. Poate există oameni în jurul lor care îşi dau seama că din această unire nu va rezulta decât o viaţă plină de nefericire. Dar orice intervenţie este zadarnică. Poate, printr-o astfel de unire, utilitatea celui pe care Dumnezeu l-a binecuvântat în slujba Sa este distrusă; raţiunea şi sfaturile sunt nebăgate în seamă.

Adevărata iubire este un principiu înalt şi sfânt, cu totul deosebit în caracter de acea iubire care se naşte prin impuls, dar care moare de îndată ce este greu încercată. Prin credincioşia faţă de datorie în casa părintească se pregătesc tinerii pentru propriile lor cămine. Aici trebuie să practice renunţarea de sine şi să se dea pe faţă bunătatea, curtoazia şi simpatia creştină. În acest fel, iubirea va fi păstrată caldă în inimă şi acela care iese dintr-un astfel de cămin ca să stea în fruntea propriei familii va şti cum să sporească fericirea aceleia pe care o va alege ca tovarăşă de viaţă. Căsătoria, în loc de a fi sfârşitul iubirii, va fi numai începutul ei.”

(paragrafe dintr-o carte scrisa de Ellen G. White)