miercuri, 9 februarie 2011

Mari sperante desarte...

Speram sa putem atinge o singura stea
iar ea lumina-i toata sa o dea
speram sa inviem pentru eternitate noaptea
speram si visam langa umarul tau in acea seara de catifea

speram si nu mai sper nimic
nu mai sper nici macar un pic
speram sa ne unim in inima unui cristal mic
speram si nu mai sper nimic

pe campia nesfarsita
tu esti rasarit iar eu apus
nu mai avem acum nimic de spus
nu mai plang nici soare nici luna de plecarea ta pripita

ceasul in bataia-i rara
anunta grav si resemnat vremea amara
timpul de la rasarit la apus plange
iar de pe acele ceasului curg lacrimi de sange

si totusi timpul plange prin secundele scurse...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu