Lacrimi de toamna..

Te rog, iubitul meu, tu iartă-mă că plâng

Dar şi copacii plâng cu frunze sângerii

Ei îşi plâng numai clipele ce pleacă rând pe rând

Dar eu îmi plâng durerea zilelor pustii

Copacii nu sunt singuri, se au unul pe altul

Dar eu pe cine am? Mă am numai pe mine...

Şi totuşi plâng de milă când le privesc înaltul

Căci pomii fără frunze îmi amintesc de tine

Te rog, iubitul meu, mai lasă-mă să plâng

Să las pe jos, prin frunze toată durerea grea

Copacii au speranţa c-or înflori curând

Dar eu... nu am decât un Cer deasupra mea...