vineri, 27 mai 2011

Inlantuit

De ce plangi suflet pur? De ce lacrimezi fara oprire?
Viata ar fi frumoasa daca nu ar exista persoane care ti-ar face-o imposibila de trait. Ma simt ca si cum oboseala psihica si fizica si-ar fi pus amprenta pe sufletul meu, pe inima mea mica si pe corpul meu firav. Simt cum totul se prabuseste in jurul meu, acoperisul s-a darmat si tot ce pot face acum este sa privesc stelele ce pazesc luna. Incerc sa imi pun o dorinta dar ma razgandesc... ma razgandesc pentru ca stiu ca totul este pierdut. Ma uit imprejurul meu si nu te mai vad. Candva erai langa mine, ma protejai, cand ma luai in brate toate problemele dispareau pentru un moment, eram fericita, eram in siguranta dar acum nu mai mi-a ramas nimic. Tu nu mai esti, ai disparut incet incet, ai renuntat a mai avea grija de mine, ai renuntat la mine, ai devenit las iar acum ma trezesc singura, fara nimic care sa ma tina in viata. Sufletul nu mai are de ce sa lupte, inima nu mai are de ce sa bata, sangele spera ca va iesi din aceasta inchisoare. Totul se zbate sa iasa din acest trup lipsit de viata, lipsit de dorinte, lipsit de ...tot. Nu exista nicio dorinta de a apuca ziua de maine, nu mai exista putere si motiv pentru a lupta. Privesc din nou spre cer si luna imi zambeste fals, incearca sa imi dea putere si incredere in mine dar nu reusesc sa o inteleg. Nu inteleg de ce face acest lucru. Stelele clipesc ca si cum mi-ar da de inteles ca totul va fi bine si curand calea si viata se vor lumina, bucuria va intra in suflet si inima isi va relua vitalitatea si culoarea. Lacrimile incep sa imi curga incet incet devenind in scurt timp de neoprit. Sufletul se rupe in doua, ma simt sfarsita si imi doresc ca acest chin sa inceteze odata pentru totdeauna indiferent de modul in care acest lucru s-ar intampla. Picaturi de ploaie incep sa cada, imi ating trupul invaluindu-l ca o mantie. E bine ca odata cu aceasta ploaie lacrimile nu se vor mai vedea... chiar daca nu e nimeni care sa ma vada. Stiu ca trebuie sa fiu tare dar nu se mai poate. Cad in genunchi si ma simt ca si cum as fi prinsa in lanturi. Incep sa urlu spre luna ca un lup infometat... numai ca eu urlu de durere si dezamagire. Cat va mai dura acest chin? Oare te vei intoarce la mine vreodata? Oare iti pasa de ceea ce simt si starea in care ma aflu acum?


Cand ai nevoi de dragoste...

" Când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte."

Mircea Catarescu - Cand ai nevoie de dragoste
 
 
 

Cand ai nevoi de dragoste...

" Când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte."

Mircea Catarescu - Cand ai nevoie de dragoste