Un simplu EU...

Pasesc inauntrul meu,simtindu-ma strain,

Nimic nu-mi pare cunoscut,ba chiar e hain...

Totul e sters...culori vechi,geamuri prafuite;

Imi pasesc sufletul intrand in a ei lume...

Gasesc doar sfarsituri in cautarea inceputurilor,

Incercand sa construiesc aripi din metal vanturilor

Stiind ca vantul nu are nevoie de aripi sa zboare,

Ca nu ai nevoie de dragostea ce ti-o ofer fara-ncetare.

Si-am sa-ncerc din nou sa fug,cum am facut de multe ori

Prin campii cu spini,cantinuand sa cred ca-s flori

Si n-am sa simt cum sangele imi curge pe picioare

Pentru ca inima de mii de ori mai rau doare.

Ca un leu in circ,strapung cercuri inflacarate,

Cu fiecare saritura prefac in scrum visele-mi ciudate

Sa ma opresc in mijlocul flacarilor,sa-mi ard viitorul?

Sau sa continui sa traiesc dupa cum spune dresorul?

Mintea-mi e bolnava,scopul nu-i de-a fi

Ci de-a ramane vesnic;oricat ai dori...

Insa trupu-i pustiit,de tine-i parasit

Iar sufletu-i intoxicat;gandeste a iubi...

Lipsa ta ma inconjoara sub cerul plin de nori,

Gandul la tine imi aduce cu lacrimi impodobite flori,

Cu pasi de fum speranta iti cauta privirea,

Tarand amurguri si umbre fara a-ti simti iubirea.

In patul meu nu mai e loc pentru atatea vise,

Inca mai ascund sub perna sentimente neatinse,

Cu o rece amagire continui sa ma invelesc,

Imi aduce doar friguri iar eu incerc sa ma-ncalzesc

Esti cel mai mare chin in durerosul act de-a fi,

Te aud si te vad in toate,oriunde as privi...

Eu voi ramane pururi plecat nicaieri,

O sa ofer iubiri si doruri in schimb primind taceri.

Sopteste-mi numele cum n-a fost soptit de nici o gura,

Citeste-ma ca pe-o singuratate ascunsa-ntr-o sculptura.

Doar cuvantul e pamantesc,reda ce mi-a fost dat din cer,

Cine mi-a dat ceea ce simt va ramane pe veci in mister...

Cand incerc sa te invaluiesc cu ale mele soapte,

Norii negri cei flamanzi de moarte

Imi ineaca nemilos sufletul creeat in noapte

Sarutandu-i iarasi a lui timiditate...

Creeata din mister si ceva sentimente coapte;

Suflata din stramosi si din cea mai mare zeitate

Faurita cu grija,cu spaima,cu iubire si tenacitate

Dar intr-un loc din sulfet ce nu-i ofera acea sinceritate...

Oh, vai...insaa ce naluca ti se-ntruchipeaza-n cale

Plina de dorinta,de iubire si de vesnicile lui taine...

Asa ca te intreb pe tine;oh tu,prea-marite Soare

Vei accepta sub aripa ta oare o asemenea aratare?