Caci vorba ta-i ca lamura de miere,
Si intelesul ei e prea cuminte.
Sa pot sa te privesc incet-n-as cere
Nimica alta, scumpe ingeri sfinte,
Cand ochii tai imi spun fara cuvinte,
S-arata mila, dradoste, durere.
Tu, idol sfant si dulcea mea lumina,
Ramai cu bratul tau intotdeauna,
Caci numai tie al meu suflet se inchina.
Vorbeste-ncet, priveste-ma intruna...
De chipul tau viata mea e plina,
Pot fi minciuni, ca tine nu-i niciuna."
(Mihai Eminescu-Vorbeste-ncet)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu